Poezie
Dintre mii de citadine
2 min lectură·
Mediu
Dintre mii de citadine
Dintre mii de citadine
Ce cutreieră grăbite,
Prin piețele ticsite,
După miere de albine...
După telemea, măsline...
Gogoșari și gogonele,
Câte oare simt fiorul,
(Dorului... și-nalță zborul)
Visurilor către stele?!
Dintre mii de senzuale
Și frumoase domnișoare -
Etalând provocatoare,
Nurii formelor dorsale,
Câte oare, câte oare
Mai se-abat pe căi astrale
Printre marile pleiade:
Sadoveanu, Eminescu...
Blaga, Noica, Voiculescu...
Dostoievski... Eliade?!
Dintre mii de tineri, dornici
De-afirmare și de-amor
Și de opulent decor,
Navigând pe net ușornici,
Câți mai sunt și-n artă spornici?!
Da... câți tineri cu fason
Și pretenții multe-multe,
Simt nevoia să asculte
Pe Titanul de la Bonn?!
Dintre mii de tipi războinici,
Bisnismeni stilați, prosperi...
Dintre mii de bieți șomeri,
În pauperism destoinici
Și, socialmente, roinici;
Dintre toți aceștia, dară,
Câți mai pot ca să admire,
Astăzi, bolta cu safire și-nflorita primăvară?!
Unii sunt, cu gândul, vere,
Doar la consistent câștig;
Alții tremură de frig,
Într-o strâmtă încăpere,
Visând: fleici și mici și bere;
Cei sărmani cu punga spartă,
Nu au vreme pentru artă.
Cei bogați, cu punga plină,
Au suflete rugină,
Mătrăgună și neghină!
Și atunci nu-i de mirare
C-atât de mulți români,
Care astăzi sunt stăpâni
Peste o mizeră stare,
Nu mai au, bre, aplecare
Înspre tot ce e cultură:
Belle arte, poezie...
Teatru, dans și simfonie!
– Asta-i dragă, moft, bravură!
Ceilalți cu punga grasă
Și de-o incultură crasă,
Cu trufie și cinism
Se apleacă din snobism
Înspre spre ce se cheamă „artă”.
Iar eu navigând pe-o hartă
Și pe-o navă în derivă,
(Cu o muză maladivă)
Pun poema pe-o... colivă
Și-o virez către... arhivă!
P.S.
Foaie verde solz de știmă
Cred că nu e nici o crimă
C-am gătat în monorimă.
001.247
0