Mirajul
Plângeam încet fără oprire, hohote scurte mă trezeau la realitate. Îmi era atât de greu să accept cele întâmplate încât plângeam din nou mai tare. Anii au trecut dar cele întâmplate nu le-am uitat
OMOvidiu Moldovan0
0
Celula
A trecut în viteză pe lângă mine, am crezut că vrea să schimbăm mesajele, dar spre surpriza mea nici nu a privit spre mine. Am rămas privind lung după ea, intrigat de situație. Brusc ceva s-a aprins
OMOvidiu Moldovan0
0
Toate cele 2 texte în proză sunt incarcate