Retrospectiva OÞE(ne)TULUI

Stau aici, ciucit pe net! Tot citesc și socotesc, Cam cât, gândul omenesc Se transformă... în oțet? Unul, dureros de sincer Vrea ca venele sa-și taie! Păi dacă nu are cancer... De ce-i dragostea-i... pe-o foaie? Altul, gângăvind poetic Se aține-n vorbe mari... De gândește și ermetic, Se și vede-ntre cei mari! Una, furibund de toantă, Scrie ca ea știe sensul! S-o lăsăm așa, sărmana N-o intersectează... versul! Alta, inimă rănită și cu mintea răvășită De furia neputinței, Bâlbâie frumoase vorbe, Schimbând sensul... biruinței! Parcă toți încearc-a spune, Că magiunul e... din prune! Sau; De bâigui printre dune, Gata! Ești poet... pe bune! Cam în orice colț, pe-aici, Pitulat ca un arici, Se ascunde câte unul Așteptând... să dea cu pumnul! Iar eu, stau si mă crucesc, Tot citesc și socotesc... Cam cât, gândul omenesc Se transformă... în grotesc?!