Poezii

Sunt urmele fără drum. Sunt începutul fără chemare. Sunt aripa ce nu zboară, Sunt cerul ce nu cade. Sunt ecoul în sine, Sunt tăcerea ce cântă. Sunt conturul ascuns, Sunt spațiul ce

Se naște din sine, fără început. Un vuiet tăcut. Curge-n nimic, se-nnoadă în tot. Fără margini, doar clipa ce tace.

Fărâmele tac, Un singur cântec. Prezentul, infinit.

Frânturi de cer în fiecare unduire – ne respirăm.

Un cerc cade, Firele se desfac. Totul ține nimic.