Poezie

Destin

2 min lectură·19 iunie 2005

Mediu

Si daca totusi plang iubirea,

Cu un ocean de lacrimi stranse

Ma `ntreab: \"Exista fericirea?\"

Da! E doar o pluta fara panze.

Si atunci speranta ce mai este?

O vasla veche, poate rupta...

Nu. E doar un flutur din poveste

Ce`i inhamat la a mea pluta.

Rechinii, \"prieteni\" buni ce vor,

S`ascult ce e ma sfatuiesc

Sa`mi lasi si pluta si amorul

Si cu iubirea`mi sa`i hranesc.

Dar vai si pietre arunca`n pluta

Doar vorbe; Tac si stang din dinti

Of, cata ura prefacuta...

De parca nu mi`ar fi parinti.

Dar in sfarsit strabat cu pluta,

Oceanul tot avand la bord

Un fluturas cu aripi frante

Ce ma tarat la Polul Nord.

Dar n`a stiut nici el, nebunul,

Caci crivatul ce aici domneste

Nu lasa in viata pe nici unul

Si`acum nici el nu mai traieste.

Si acum ramas fara sperante,

Si fara pluta mea plapanda,

I`mi tin amorul strans in brate

Sa nu inghete intre`o secunda.

A fost o data o faclie

Acum n`a mai ramas nimic

Si nu stiu de`i anomalie

Dar de la frig mi s`a topit.

Privesc la apa si as vrea

Sa ma inec, sa mor

Dar vad rechinii cum panesc,

Ma las pe mana lor.

001.811

Ovidiu Cazacu. “Destin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-cazacu/poezie/127877/destin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.