Poezii

Mi-e frig de tine. Mi-e tot mai frig de tine. În casa cu pereții de ceară, Plâng amintirile de odinioară. Dar oare mai există fericire pe pământ? E și-n

Totu-i prins de amorțeala Ce-n pădure s-a lăsat, Ca o ploaie de culoare Frunza tristă a decedat. Numai crengile se-nalță, Ca o torță printre ger, Cu tupeu și pregătite