Poezie
Oscilare
2 min lectură·
Mediu
In miez de zi eu stau in intuneric
in noapte stralucesc feeric
in viata usoara zilele mele-s grele
si fiecare clipa-i plina de durere.
Am iesit in strada
mama, ca Maria tu plangi si suspini
si rogi pe cineva
sa-mi ia coroana de spini.
Dar eu nu-s Iisus
nici macar buna nu-s
nu stiu sa iubesc sau sa daruiesc
in ura si durere eu mereu traiesc.
Asa m-ai invatat tu
fara iubire,fara un sarut
fara mangaiere
fara un cuvant…
Din adancurile intunecate
invoc seninatate
ragnesc dupa o gura de iubire
si cer macar o dulce amintire
O lacrima de sange
pe obraz imi curge
nu stiu cat pe pamant
viata o mai pot duce...
Dar nimeni nu ma ia in seama
toti ma privesc cu ura si ma ocolesc
iar inima-nghetata deodata imi tresare
caci din intuneric un inger apare.
Imi atinge mana, un fior ma trece
iar acum sji trupul mi`l simt mult mai rece
tot in jurul meu e lipsit de culoare,
e lipsit de caldura, e lipsit de miscare...
Iar eu privesc cu stupoare
multe lucruri imi sunt acum neclare…
cine este el?cine l-a trimis?este doar un vis?
Dar citindu-mi gandul ingerul a zis:
MORI FIR-AI A DRACU!
001.686
0