Poezie
Tot ce am
1 min lectură·
Mediu
Am o singură fereastră.
Un singur scaun.
Unde sunt?
Stau
în ploaie
sub scaun,
îngheț în ritmul
scârțâitului,
în lemnul putred.
Vreau să stau pe scaunul meu,
Da!E al meu,numai al meu,
e putred,rece...
Vreau să mă urc pe el
să văd fereastra,
să plâng,să râd,
să arunc masca afară.
Nu ajung...Sunt atât de jos,
atât de mica...
nu mă văd.
Deschid pleoapele grele
maro sub culoarea lemnului
ce se macină singur.
Fereastra mea nu se mai vede.
Mă scufund sub scaunul meu,
da!Sub scaunul meu...
012077
0
DO