Poezie
Nicio zi nu mai e zi...
Tatălui meu
1 min lectură·
Mediu
M-am înecat la țărm, uitându-mă-n visare,
De somnul lung și-albastru simțindu-mă cuprins,
Sinapse fâstâcite se plăsmuiau bizare
Și-am încercat un zâmbet, să nu mă las învins!
E zi sau noapte?...Acum nu mai contează,
Balansul surd al clipei îl percepeam sonor
În urma mea secunda tot mai încet vibrează
Lunatec fără vindec, prin unde mă strecor.
021.962
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Olga Tiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 55
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Olga Tiu. “Nicio zi nu mai e zi....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/olga-tiu/poezie/13901355/nicio-zi-nu-mai-e-ziComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OT
Acest text nu s-a dorit a fi o creatie de mare incarcatura literara. Este rezultatul unei stari sufletesti, generat de imaginea tatalui meu care acum un an inca mai zambea (fastacit, cum ne placea sa spunem...), din dorinta de a ne incuraja. S-a stins insa in saptamana a 10-a dupa Rusalii, zi in care in calendarul ortodox este mentionata \"vindecarea lunatecului\".
Multumesc
Multumesc
0
Ultimul vers trebuie reformulat, la fel si sinapsele fastacite.
Mi se pare interesanta insa ideea poemului, cred ca mai trebuie lucrat la el