Poezie
pensionar
sociala
1 min lectură·
Mediu
MUNCIT-AM PENTRU TARA ASTA,
O VIATA INTREAGA, IN ZADAR
SI AM AJUNS, LA BATRANETE,
UN AMARAT DE PENSIONAR.
MA DOARE SALELE SI CAPUL
SI OBOSESC, URCIND IAR SCARA,
MA INTREB DE MULTE ORI,NESIGUR,
VOI APUCA SA VAD IAR,VARA.
PINDESC SA VINA IAR POSTASUL,
CU PENSIA, CE O PRIMESC LUNAR,
CE POATE FI ECHIVALENTUL.
A ZECE PAINII SI UN ZIAR.
AJUNSI IN CRUNTA SARACIE,
UITATI COMPLECT, DE SOCIETATE,
SE STING BATRANII PRIN AZILE,
DAR, MOR FRUMOS, IN DEMNITATE.
002.402
0