Poezii

am vrut să mă ascund de dumnezeu în privirea ta obosită să mă zăvorăsc cu pleoapa ta și prin zăbrelele genelor tale să văd lumina zilei spuneai că e atîta spațiu acolo în privirea ta

am să trec mâine în zori să-ți întorc datoria să fii pregătit să mă aștepți la marginea pământului încălecând vântul sfidând soarele zâmbind ironic genunilor să mă aștepți cu ochii inimii larg

cu flori de mucegai am să-mi ornez coliba plumb am să-mi pun la intrare în loc de perdea să nu-mi pătrundă înăuntru țânțari muște și alte gângănii otrăvitoare. viermele soarelui își va face

în fiece dimineață mă las înghițită de soarele hămesit de dragostea trubadurilor și mă las apoi digerată de zorii palizi ai tăcerii tale după care aștept cuvântul să spintece pântecele