Poezie
“VERSURI NEGRE SAU VISURI IMPOSIBILE”
1 min lectură·
Mediu
Hyperion
Pe cer sunt mii de aștri
Ce-n apa mării se-oglindesc
Și toți ne par albaștri
Până ce zorile-i topesc...
Astrul unei nopți, cuprins
De dor, s-a oglindit în mare
Și strălucea tot mai aprins –
Fărâmă de lumină-n zare...
Și tot izbindu-se-ntre maluri
Se oglindea în mare jos –
I se părea-n acele valuri
Că strălucește mai frumos...
Și tot privind pe rând nespus –
Ademenit de valurile-albastre –
Se coborî din locul lui de sus
Și nu se mai întoarse...
Căci coborând din cer desprins
Către adâncurile-ntunecate
Din locul lui de sus s-a stins
În apele învolburate...
Așa se sting și mor pe rând –
Toți aștrii de pe cer apun –
Și zămislesc fioruri negre-n gând
Iubirilor ce îi supun...
001.214
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Octavian Vati
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Octavian Vati. ““VERSURI NEGRE SAU VISURI IMPOSIBILE”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/octavian-vati/poezie/1776431/versuri-negre-sau-visuri-imposibileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.