Poezie

Fabula

2 min lectură·7 aprilie 2016

Mediu

Fabula din… “Ciori”

Demult, peste-un munte o cioară trecu

Și-n văzul, de cioara, sclipire văzu.

Și ea, amețită de lucea sclipire

În larg povestiră de cea licărire.

Și iat-se zvonește din cioară în ciori

Că, colo, pe munte e plin de comori!

Sunt pietre, e aur, e raiul cioresc

Căci prea multă vreme strămoși-l cinstesc.

Cînd timpul tot trece și tot se zvoni

Că muntele… sacru spre păsări va fi.

Și,tot auzind de Olimp păsăresc

Miniștri, tot păsări, spre munte pornesc.

Să vadă, să creadă și ei în…destin,

S-aleagă-mpărat pe cioroiul bătrîn.

Căci e salvator, e un semn păsăresc

Cioroiul e viță de… prea- mpărătesc.

Zburat-au miniștri spre muntele-nalt

Un semn să aducă din rai în palat.

Și iată ajunși în sfîrșit pe cel munte

Și văd licărire ce mîndru pătrunde

În pieptul de păsări fiindc-au călcat

Pe sfînta moșie a Muntelui-nalt.

Se-apropie cioara de, locul rîvnit

Și cînd să se-aplece … în sus a sărit.

Acea licărire, comoară, cel rai

Fusese o sticlă în soare de mai.

Se-nchină la cioburi și l-este mîndrie

Că au în ce crede și au ce să fie.

Și, pentru un ochi și o gură de cioară

Se bat, se înalță și-s gata să moară.

00758

octavian cordun. “Fabula.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/octavian-cordun/poezie/14090705/fabula

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.