Poezie

In dialog cu tine

2 min lectură·29 ianuarie 2009

Mediu

Ascult, privesc și tac cu inima flămândă,

La a noastră infimă și insemnifiantă existență

Îmi ațintesc posomorât privirile cu insistență,

Sunt surd, sunt mut, sunt rupt de viața mea plăpândă.

Încep timid să-mi croiesc drum prin propria-mi ființă

Și mă descriu fiind irelevant cu gândul frânt

Stăruitor, inadecvat stârpit de propria-mi imaginație tristă.

Dar ce vorbesc?sunt om,gresesc,suntem nimic pe-acest pământ.

Dear fi să vezi, tu cititor, lumea prin ochii mei

Ai râde, ai fugi,sau prins de gândurile tale-ai amuți?

Si totuși cred ca existența-mi de prisos e-adevarat temei

Ca plictisit de mine,tu,fruntea, în dezgust vei încreți.

Vei rade-apoi, vei spune că-s nebun, și-ți dau dreptate,

Că-n nebunia mea, plin de dezgust alung o puritate

Și cu obrazul rece, cu gândul înrobit și înghețat,

Eu mă voi stinge, dus voi fi, și ști-voi sigur că-n uitări m-ai aruncat.

Frica uitării mi-este sora ce-am reușit să-mbrățișez,

O licărire vie de lumină ce dă ușor speranță,

Căci a uita e o speranță,dar chin ea este,dar paremise aiurez,

Sau poate?... cine știe? Mi-e frică să nu uit de-a mea credință.

Ascultă-mă tu cititor și bun prieten al gândurilor mele,

O paloare cadaverică mi-e scris-acum pe față,

Și vreau din răsputeri s-alung aceste chinuri grele.

Nu vreau să fiu, și nu voi fi a lor tristă paiață!

001.277

ocheana alexandru. “In dialog cu tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ocheana-alexandru/poezie/1820762/in-dialog-cu-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.