Poezie

Zbucium

1 min lectură·23 decembrie 2009

Mediu

Din marea neputinței de-a visa

Lumi,

De-a le prinde-n stilou

Nebuni

Incearcă să-și ia zborul.

Se chinuie,

Cu zambete înfipte-n vârfuri de-aripi

Mute

Se zbat să iasă din apele-adânci,

Să se-avânte.

Cu brațe de materie-mprejur

De suflet,

Cu capul și gura murdare

De petrol,

Cu ochi diferiți și aprigi,dar voiți

La fel,

Cu foc de gand inchis în ei

Și-un gol

Imens în cartea cu viață,

Se luptă.

Normalitatea uniformă-i înconjoară

Și urlă

De lanțuri și garduri și ziduri

Furtuna

Și cai salbatici de nori și de spumă

Fără de cântec

I-aruncă într-un vârtej amețitor

De humă.

Stau în cușca de valuri, închisă

Și lupt

Alături de alți nebuni ce au izbutit

Să sară

Și sper si m-agăț de-oglinda difuză de sus,

O rog

Să mă redea, să mă salveze, să mă ridice,

Să coboare

Și-oglinda curată, cu lacrimi de clipe,

Mă moare.

00761

Oana S.. “Zbucium.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-s/poezie/13920558/zbucium

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.