Poezii

Aud cum plouă-n geamuri În stil haotic și în îndurare Zăresc balet de ciori Și-un fluture ce moare Și simt vântul prin vene Și cerul cum ia foc Pisici moarte în stradă Negre de

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

Eu te-am născut Eu ți-am dat viață Eu te-am creat, într-o dimineață Iar tu, mi-ai zis: -Mamă! Dar eu am zis:Nu! Nu-mi poți fii ce îmi ești tu. Eu nu știu să dau vise Și nici lacrimi

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

În teatru trăiesc, Cu teatru mă-mbrac, În el mă căiesc, În el mă dezbrac Am ca pat scena Cu șubrezi podele Iar Biblie-mi sunt Rolurile mele Nici foame nu-mi e Nici somn și nici

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

Tutun, parfum și două buze-aprinse Stătea leneș pe-o scară cu degetele stinse Erau uscate, umede de dor Căci le lipsea al meu amor. Vroiau căldură, buze ce zvâcnesc Vroiau beție din gustu-mi

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

N-o mai vreau M-am săturat de ea! Deja miroase a mucegai și pe deasupra, când o văd mă apucă melancolia. Mă enervează ochii ei mereu umezi și buzele uscate Mi-a alungat toți prietenii până

OBOana Cristiana Bănuță

0

3

Acum ți-a ruginit sufletul, Vezi? Miroase e fier plâns. Și buzele, Atât de reci, Parcă ți-ar fi iarnă. Gata, Nu mai plânge! -Dar cuvintele tale sunt mai reci, mai grele, decât sufletul

OBOana Cristiana Bănuță

0

1

Și ce dacă vine toamna? Oricum e frig sub ochii noștri Și dacă vrea, poate să plece Sufletul nostru e rece. Degeaba vine cu pocale Cu vinuri dulci și cu gutui Frunzele ei nu mai

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

Te-am văzut în cafea. Pluteai printre perlele de caimac Ochii tăi negrii născuți din boabele cafelei priveau amar și dulce în ochii mei. Aburii ce-ți ieșeau din suflet, Mi-au îmbătat

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

De ce poetul zgândără moartea? Nu are liniște până nu o ațâță. Vrea să stea față în față cu ea și stă. și o privește și ea îl privește și se privesc reciproc. Poetul e mai puternic decât

OBOana Cristiana Bănuță

0

1

Să-ți piară pământul de sub picioare, Să se jupoaie pielea de carne Să-ți curgă ochii, Să ai gust amar De dragoste să n-ai habar. Să-ți crească spini în carne Și să țâșnească sânge Să n-ai

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

În nopțile noastre Pline de păcate Aud cum plouă, Cum inima-ți bate. Aud cum îți tremură Buza de jos Și-ți fur un sărut Cald, dureros Îți văd ochiul Cum cerșește lumină. Acum este

OBOana Cristiana Bănuță

0

1

M-ai îmbrăcat în zahăr brun M-ai învelit în biscuiți Mi-ai făcut bucle din săpun Iar buzele-mi le-ai prins în dinți. Te-am colorat cu caramel Te-am îmbătat cu ciocolată Iar buzele ți le-am

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

Îmi iau adio de la voi. Îmi iau adio, și mă doare Dar plec cu sufletul zâmbind Mă duc spre soare. Merg în pace și lumină Unde oamenii sunt buni Unde cerul mi-este casă Și m-alin cu

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

E clar. Ceva se întâmplă. Am câteodată o poftă nebună. Îmi vine să spintec. pur și simplu Acum, de plildă, îmi vine să spintec tot ce are ochi și inimă. de exemplu, un bărbat. Să fie înalt,

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

Doar când vei uda Cu lacrimi pământul Vei spune: Doamne, ce greu e mormântul! Cum poate mama A se-nveli cu el Când sufletul meu plânge Și viața mi-e măcel? Nu ți-e mamă frig? Nu ți-e

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

Vom fi tu și eu. Vom scrie-n noapte. Și printer sărutări fierbinți, S-or rupe niște șoapte. Și vom fi noi Amândoi. Noi, secretul nostrum Și lacrimi în ploi. Nu-l va cunoaște nimeni. N-or

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

Dacă invidia s-ar măsura unitatea de măsură ar fi Ura. Atârnă greu... Invidia țâșnește din obraji prin bobițe de sânge, din ochi, prin firișoarele de sânge. din buze, prin bășicile

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

Să fii actor Înseamnă să cunoști ceva ce alții nu știu Trebuie să cunoști tristețea și fericirea La cote maxime. Trebuie să ai emoții uriașe. Trebuie să te superi când ceva nu-ți iese Iar

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

În două inimi Când fulgeră dorința, Nu are importanță Ce mare-i suferința. Când focul pasiunii Se-aprinde între buze, Nu dorul, niciodată! Nimeni să nu-l acuze! Căci dorul le suportă Pe

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

Eram doar noi doi în visul meu. Noi doi, și un stol de cocori ce își înfigeau aripile în norii pufoși. Noi doi, cocorii deasupra noastră, iar lângă noi, un cireș ce își mângâia florile pe

OBOana Cristiana Bănuță

0

0

Ascultă-mi plânsul, incă te mai picur. Te scurgi pe buzele mele și îți pierzi din căldură. Apoi ajungi în pământ de unde nu te mai întorci. Ci crești în flori. Le voi culege pe toate și le

OBOana Cristiana Bănuță

0

4

Știi că de acum încolo va trebui să te suport, nu? Trebuie să-ți înghit toate toanele, Să te venerez Trebuie să te simt mereu lângă mine Tu, o să mă urmărești pretutindeni O să mă obligi să te

OBOana Cristiana Bănuță

0

2

Muzele mele nu-mi lovesc versurile. nu le aruncă, ci le plâng cu lacrimi din ploaie. Au pe suflet desenat câte un zâmbet pentru că le-am așternut sufletul pe hârtia mea. Au în inimă o

OBOana Cristiana Bănuță

0

1

Literele nu trebuie amestecate cu cifrele. Cuvintele, deci nu trebuie amestecate cu numerele. Cuvintele reprezintă sentimente. Numerele, ceva exact. Sentimentele nu sunt exacte niciodată. Se

OBOana Cristiana Bănuță

0

1

Cântec de delfin Cântec de mare Cântec de apă, De dor de soare. Versuri de nostalgie De frică și de dor Măsuri din flori Și note dintr-un nor. Pian cu stele-clape Vioara, corzi de

OBOana Cristiana Bănuță

0

1

Mi-am terminat capodopera. Nu există ceva mai perfect Te-am pictat cu toate pensulele mele, Þi-am adăugat aripi de înger Arată fantastic! Dar, din greșală, un ochi ți l-am pătat cu un

OBOana Cristiana Bănuță

0

3