Zborul spre liberate
Am închis universul într-o coaja de ou, Am strâns în pumn lumina din întuneric, Am închis ochiul minții înghețând în el tăcerea.
Cântec de heruvim
În cuget și-n zâmbire Adie veșnic o amintire Ce limpede zboară Către tine călătorule, Cântec de vioară... Þes în pânza-mi de vise Cuvinte nerostite, Gânduri inchinate, Sentimente
Inchina-ma-voi tie, iubite
În palma ta să țin iubite, Picături de rouă albă, Să-mi plec fruntea Pe fruntea-ți pală, Să-ți sorb lacrimile De rouă caldă. În îmbrățișări suave Trupu-ți să cuprind Să-ți caut buza, Cu
Fantasme
Cu frunze de sânge Închegate-n negrul pământ, Toamna plânge. Pe piatra rece, Crizantemele din mâna pală, Vântul le trece. Prin vălul de ceață Ce-n noapte ascunde Vise de ceară, Stelele
Toamna
De sânge să vezi În apa din fântâne Pietre mormântale, Epitaf de frunze... Frunze moarte... Cunună pe creștet, Creștet de nimfă pală. Adie vântul, Mireasmă de iluzie, fadă... În castelul
Apus de toamna
Adie pe mal briză De lumină caldă, Se sparg de stâncile goale Eterice trecuturi... Apus cald, sfârșit de toamnă, Atingeri trecute, in rouă de sânge, Se pierd...in eternitate...