Anonima...

m-am aplecat asupra pietrei și mi-am văzut ochiul privire fiind statuii din lăuntrul ei.. m-am ridicat de-asupra frunzei și mi-am văzut căderea toamnă fiind înălțării din lăuntrul ei.. am pășit pe drum și m-am văzut țărâna sub-pasului fiind fără-de-urma din lăuntrul drumului.. un nume mă căuta prin risipirea căreia mă dedasem fiind... iar piatra, și frunza, și țărâna mi-au spus NU mai mult decât cea care sunt..