no name

..trebuiau sa existe undeva.. cuvintele... sunt doua pahare. daca unul este plin celalalt este gol. ori, pot fi amandoua umplute pe jumatate...
ce bine este atunci cand sunt doua pahare umplute pe jumatate!!!
Astazi, paharul tau a fost plin.Daca si maine, si poimaine va fi plin, presiunea pe care continutul o exercita asupra peretilor paharului va fi imensa. peretii vor ceda.

Atatea randuri se perindau prin fata mea incat le puteam intelege doar necitindu-le. asadar... nu vreti va rog frumos sa comentati poezia \"Si daca mor zeii?\" vreau si eu sa vad si eu o parere.

Poate un \"matrix\" poate un \"water world\"
cine stie... \"spiritul devine matematica atunci cand portile sunt deschise oricui, oriunde... ecuatia iubirii este simpla, doi plus doi egal constiinta...\" ceea ce ai redat tu aici este un posibil viitor. daca as indraznii sa fiu mai realist as putea spune ca acesta este viitorul... Tu stii ce este \"ceața\". un lucru este cert; cel caruia ii ceri sa gandeasca pentru tine va ajunge sa te comande.

Au inceput sa moara zeii? Alti zei ii vor inlocui. Ma refer la zeul om care impreuna cu zeul om de langa el incep a complota impotriva celorlalti zei oameni. Nu peste putin timp nu vor mai fi oameni. Vor fi zei. Si atunci poate vor avea nevoie de superzei.Nu incep sa moara zeii. Este doar o banala perioada de tranzitie.O perioada de schimbare a numelor.

metempsihoza nesfarsita?

Da. acest lucru l-am dori probabil cu totii.Insa imagineaza-ti si tu cum ar fi viata daca am putea controla iubirea. Haturile puse iubirii vor fi haturile puse realei existente. Omul ar fi doar un obiect neansufletit ce se comformeaza unor reguli precise,matematice, dinainte stabilite. Sa dorim independenta iubirii daca dorim independenta spiritului.Iubirea poate pleca si veni atunci cand pofteste. Sa permitem destinului sa se joace cu noi.Astfel, fiind marionetele destinului ne vom atinge scopul final.
VIATA!

:)))))))))
Daca tu ai scris asta te felicit.
Este o realitate pe care ar trebui sa o recunoastem cu totii.
\"Cand pagina fina e trista si alba,
tu vrei a o umple cu scrisu-ti stingher,
in ea sa cuprinzi pamant mare cer,
incerci s-o salvezi de-a ei lume fada.

Cand fila ce-o umpli doresti a fi calda
ai grija ce scrii si fi cumpatat.
Caci pagina plina pe care ai falsat
devine prea aspra mai trista si neagra.\"
Toti dorim sa \"incalzim\" fila, insa nu avem curajul de a ne incalzi faptele.
Prin ceea ce scriem, dorim sa dezvaluim celorlalti o lume diferita, poate unica.
Gandurile pe care nu le materializam in fapte, le materializam pe hartie.
Ori,
hartia este doar o prelungire fada a manifestarilor fizice.
Oricum, nici o sarcina nu este prea mare. Si scrisul poate fi un fapt, o sarcina.(tocmai in aceasta idee am scris poezioara de mai sus)
Ar fi multe de spus pe aceasta tema, insa nu are rost sa continui. Tu ai spus mult mai mult.

Daca parerea mea are vreo importanta, atunci nu pot sa zic decat: Foarte frumos!
Am insa o intrebare: Ai trait partial o astfel de experienta? Ai suferit o astfel de pierdere?

Ai putea fi tu oare soarele planetei de gheata?