Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

De ce?

2 min lectură·
Mediu
Azi, ca si ieri, uitata sunt,
De toti, de toate…si de tine.
Te-ntreb si-ntreb acest pamant :
De ce singuratatea m-a ales pe mine ?
Am tot visat la fericire,
Dar visu-i stins, aproape mistuit
Tu nu existi, nu esti iubire
Esti un alt suflet ratacit.
Si ratacind asa din intamplare,
Instantaneu eu te-am zarit,
Si stiu…fatala mea eroare
De tine m-am indragostit.
Si pentru-o clipa am crezut
Ca te-am gasit si esti al meu
Dar ai plecat cu ea….si am vazut
Ca am gresit…cum am gresit mereu.
Degeaba sufar si te vreau pe tine,
Zadarnic inima te cheama neincetat,
Tu nu privesti deloc spre mine
Ca pe un vis urat tu m-ai uitat.
Chiar de-ai plecat inca existi
Si doare mult plecarea ta
Iar sufletul si ochii tristi
Vor plange si nu vor uita…
Buze straine ce sarut
Alti ochi fierbinti ce ma privesc
Si alte soapte cand ascult
Numai de tine-mi amintesc.
Suras haios, copil distrat,
Chip minicinos ce ai promis doar amagire,
De n-ai fi existat si-acum as fi visat
La fericire…
Noaptea mi-a stins si ultima simtire,
Nici luna nu-mi promite nopti senine
Si te intreb iar in nestire :
De ce singuratatea m-a ales pe mine ???
022.621
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
202
Citire
2 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

Nitu Ioana. “De ce?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nitu-ioana-0014535/poezie/139522/de-ce

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dana-stefanDSDana Stefan
in primul rand, bine ai venit pe site, ioana.
am citit uite, ambele texte postate. mi-e greu sa iti raspund acum la intrebarea ta, de ce?
insa te sfatuiesc, daca imi permiti, sa lasi deoparte nevoia de a plange, de fata cu lumea, dupa o iubire neimplinita. apoi uite si tu, atatea cuvinte fara suport in poezia ta. acestea nici macar intr-o scrisoare n-ai voie sa le pui. tu nu privesti deloc spre mine, ochii vor plange si nu vor UITA, chip mincinos ce ai promis doar amagire, inima te cheama neincetat, uhhhhhh ma scutur toata!
pai CE si PE UNDE esti si tu, in povestea asta, ioana?!
te rog ia asa: Noaptea mi-a stins si ultima simtire
iti propun sa scrii ca intr-o compunere, tot ce ai gandi tu, si tot ce ai simti dintr-un TITLU ca cel de sus. numai versul acesta si poti scrie pana da zapada.dar mai ales, vei invata sa te cunosti intai. si ai sa vezi, ai sa intelegi de ce nu e nici frumos si nici bine sa plangi asa in public.
succes si exerseaza!

Linea
0
NINitu Ioana
Multumesc si bine v-am gasit draga Dana. Trebuie sa iti spun de la inceput ca ieri a fost prima oara cand am accesat site-ul asta; si cele doua texte sunt primele mele poezii; daca as fi realizat ce inseamna sa scrii si sa fii respins(pus la zid in celebrul Atelier) si criticat, poate ca nu m-as mai fi inscris pe site. Dar acum daca tot am intrat in hora, sunt pregatita sa joc...
Mi-ai facut niste observatii pertinente; si eu gandesc la fel; de fapt mie mi-a placut mai mult orasul pustiu decat de ce?. Pe de alta parte de ce sa nu plang in public; sunt impotriva cenzurarii sentimentelor; tu ma sfatuiesti sa elimin suferinta(vaicareala cum vrei sa-i spui) din textele mele sau sa-i dau o alta forma??
Ce ma intriga sunt textele tale(desi nu am reusit sa citesc decat o mica parte); imi place combinatia de text si imagine; oare desenele sunt create tot de tine?
0