Poezii

Am stat de multe ori deasupra Fără teama că pământul se va surpa. Am avut sfori în mână Cum păpușaru-și are păpușa, Frâie-nodate care-nchideau ușa și ușa. Zăresc scena îngustă-n lumină, Joacă

Trăiesc o lume ce-organizează haos În care răul este luat de bun, Și n-ai deloc repaos. Te liniștești pe fugă, Nu te mai regăsești în naos. Încerc să îmi pun barca Pe-a valului motor, Căci

Stau la un bec, cu foaia-n față Și mă gândesc cât poate fii de hoață. Îmi fură cuvintele din pix, mi le înhață, Le-așează între două linii, le învață Ca eu să nu le uit din gând, îmi dă

Nu sunt aici să plâng Si nici ca să deplâng Ci mai degrabă să te plâng Vibrez gândind un gând Că cei ce plâng sunt cei ce ies din rând Cu ochi-nchiși văzând Că de-i deschid lacrimi de