Poezie
Iscoada
1 min lectură·
Mediu
Iov l9:l2 “…au tăbărît în jurul cortului meu…”
Când Rahav împletea funii din fum
și iscoada bea lacrima ei de parfum
Norii câutau îndelung spre răsărit
simfonia drumului pe unde-au venit
De pe fața lumii, din țărâna bătrînă
Ierihonul s-a scurs direct în fântână
Ecoul lui s-a dus, ascuns în pămînt
rostind încet ,,Eu sunt Cel ce sunt”
M-am cuibarit între umerii tăi
să nu-mi vezi trupul cu vânătăi
ca-n clipele-ți grele suspendate
să-ți fiu cealaltă jumătate...
001319
0