Vechile emotii

As vrea ca el… sa vorbeasca astfel incat sa-mi dau seama ca nu-l inteleg si atunci cand eu nu-l inteleg, el sa creada ca ma intelege sa respire cu buricele degetelor o poveste care il atinge sa stranga in brate ca si cum si-ar pune in libertate bratele sa citeasca pleoapele buzelor pecetluite Daca atunci cand el vorbeste imi dau seama ca nu-l inteleg, distanta se autoregleaza, in schimb daca in fata mea se posteaza iluzia ca l-as intelege vreodata, apropierea intervine fara nici macar sa-i fie ceruta prezenta. Cand deja eu imi dau seama ca nu-l inteleg, atunci el trebuie sa creada ca ma intelege. Cineva trebuie indus in eroare de iluzie si celalalt trebuie sa stie coordonatele ca toata intamplarea sa aiba loc. Cineva crede ca face, respectiv, altcineva chiar face sa se produca. Sa simta denivelarea produsa ca un gust inevitabil al naturii. Trecerea sa aiba ca produs rezultant incatusarea cea mai dulce si ferventa Sa intuiasca mesajul, descris sub forma eliptica, si sa enunteze cea mai completa descriere a elipsei. Sa se ghideze dupa un sistem cu implicatii minore si sa stie sa-si ordoneze haosul procurat atunci cand ceea ce credea el ca implica ceva, ajunge sa explodeze.