Nepăsare

(Domnului Klaus Iohannis, pentru „atenția“ acordată victimelor seismului din Italia)

1 min lectură·7 septembrie 2017

Mediu

Domnul Iohannis, prea surmenat,

Chiar stors de vlagă, epuizat

De grijile ce-i stau pe cap,

Dorind puterile să-i crească,

A plecat să se odihnească

Într-o stațiune-n care

Să se pună pe picioare.

Și cum el nu se simte bine

Decât cu soața-i lângă sine,

Singura care-l amuză

Și e și pe post de muză

Care-l inspiră în toate

Hotărârile luate,

N-a vrut să plece singurel.

Și-a luat și soața lângă el.

În această ambianță

Fericită, de vacanță

Cum rar se-ntâmplă să găsești,

Uiți tot și nu te mai gândești

La nimicurile lumești.

Astfel, fiind deconectat

De restul lumii, n-a aflat

De seismul care-a lovit

Italia, unde-au murit

Atât de mulți nevinovați,

Printre care și mulți confrați,

Români de-ai noștri, despre care

Domnul Iohannis habar n-are.

Dar și atunci când va afla,

Sunt sigur că va lăcrima.

Atât el, cât și soața sa.

Când pleci ca să te odihnești,

Uită de grijile lumești.

001.040

Niculae Stanescu. “Nepăsare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/niculae-stanescu/poezie/14112801/nepasare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.