Poezie

Primavara

1 min lectură·19 aprilie 2011

Mediu

Natura s-a trezit din nou la viață.

Își schimbă hainele întreaga fire,

Uitate sunt zilele reci, de gheață

Rămase undeva în amintire.

Căldura și lumina de la soare

Ajută plantelor să încolțească

Iar păsările, prea nerăbdătoare

Încep cu grijă cuibul să-și clădească.

Pe pajiștea din crâng, zeci de copii

Prea bucuroși că pot ieși din casă,

Aleargă și cântă cu glasuri argintii

Uitând de oboseala și de masă.

Pe băncile din parc, cătând spre soare

Persoane mai în vârstă stau tăcute,

Își încălzesc bătrânele picioare

Zâmbind la amintiri de mult trecute.

Iar florile, o masă colorată

Unduitoare pe sub palele de vânt

Emană un miros ce niciodată

Nu-l poți uita. E raiul pe pământ!

Se simte-n atmosfer-o frenezie

Ce-o întâlnim la tot ce ne-nconjoară

Și ne aduce-n suflet bucurie.

E un nou anotimp. E primăvară!

Dar eu, biet om, vremelnică făptură

Îngrijorat că vine bătrânețea,

Întreb, gelos pe maica mea natură:

Cine-mi redă și mie tinerețea ?

001.200

Niculae Stanescu. “Primavara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/niculae-stanescu/poezie/13978070/primavara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.