Poezie
Fără titlu
Speranța
2 min lectură·
Mediu
Speranța
Și dacă ochii ar vorbi, multe ar mai spune,
Și m-ar scuti din suferința ce azi , n-o pot abține.
Multe cuvinte la-ntâmlare, rostite sau nespuse,
Fac sufletul mai trist și viața să renunțe.
Nu vreau să par un suflet laș, ci doar o-nvingătoare,
Căci totul ei, în stat, au luat și patriotul moare.
Cu gândul și cu slova scrisă, el încă speră-n șansă ,
Că giuvaerul democrtic nescris în harta vieții
Va lumina poporul trist din groapa bătrâneții.
Bătrâni la vorbă nu la port , ne naștem din țărână
Sperăm în lucruri pierdute de demult
Sperăm în uniune.
Copilul ce se naste azi, pe plaiuri românești,
Să fie mândru de valori omenești.
Purtând în pulsul patriotic greaua străduință,
În semn, recunoștință, steagul românesc.
De mostri sacri, ai nației române
Lăsați uitați, ori pierduți în vitrină
Dând uitării neamul de valoare
- Dar asta e ceea ce numim schimbare?
Ca cetățean nu faci de cât să speri că: - vom învinge!
-Sau doar mândria s-a-ngropat în mii…și vorbe multe?
Legiuitorilor nu le-ai mai dat nici cale , nici speranță
-Căci ei sunt oameni, ori tâlhari? Ori nu iubesc o țară?
O țară nu oricare alta, e țară -n care stau
În ea, se naște , crește, plânge și moare învingând
Și printre lacrimi, el rostește bătrân: - Eu sunt român !
Prea îngropați în vorbe multe și mult prea multe foi,
-Ori ca o ploie de ratați , ne batem între noi?
Uităm ,ori am uitat deja cei șapte ani de acasă
Găsim și scuze să furăm, din sărăcie ce încă azi ne seacă.
De n-am fi odrasle în timp, agonistite parcă
Ramânem nația complexă, tristă dar frumoasă.
- O țară cu legi multe, prea multe irosite?
Sau încă noi nu stim să respectăm o simplă conduită?
-De ce să fim inculti , să nu ne educăm?
Ca să muncim cizmari cu două facultăți!
Cinstită să ramană asta e tot, ce natia romană
Va vrea sa aibe –n timp… un stat mai bun
Si-o viata implinită,
De noi și cât de mult dorim, va conta soarta noastră
Și cât de mult te învață părinții, scoala, viața,
Tu omule de rând, nu te lasa de val purtat, ca un nătâng,
Citște și te-ntrebă: - Eu unde vreau să merg?
Și cu speranța am rămas și vom rămane-n timp
Atat cât Domnul va dori schimbarea pe pământ.
00746
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicoleta Vasile
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 396
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicoleta Vasile. “Fără titlu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicoleta-vasile-0032126/poezie/13996415/textComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.