iubirea
Adesea imi aduc aminte De clipe verzi si ofelite Cum inima si lacrima In minte isi purtau iubirea Cum picaturi de zare Curgeau pe fata lor Cum adevar-ul ascudeau Lasind minciuna-n
Incalzire globala
Voi muri, ti-am spus Voi muri .. Si speriata de cuvinte am tacut.. Pasarile mi-au zburat din ochi, parasind lumea Iar fiinta aproape a inchetat insingurata de adevar Voi muri... stii... Si nu
cantec de primavara
Si deodata m-am trezit... Vocea ta imi mangaia obrajii Si pleoapele Si buzele Cu mii de cuvinte albe Dansand prin cer O ploaie de cuvinte Sub care cresteam, Ridicand bratele ca niste muguri
CATRE TINE
Lumina in care te infasuram ori de cate ori ma gandeam la tine acea lumina te facea sa fii pe cand tu cautai moartea fugind eu te trageam de firele nevazute catre viata catre
