Poezie

Viroză de toamnă

2 min lectură·9 ianuarie 2015

Mediu

de plânge luna peste frunze sau soarele se-ascunde-n crizanteme

un fel de urlet se aude și mi se scurge printre vene.

un fel de haită se ivește pe dealul flămânzit de noapte

și umbra ei înmărmurește și glasul ei aduce-a moarte.

el, lupul-rege, se desprinde din haită ca și o nălucă

se-nvârte printre măcieșuri, de poale timpul îl apucă,

și-aruncă colții-n carnea florii și o jupoaie de pe oase

adio, miros de copilă! A trupuri de femeie amiroase.

parfumul se ridică peste aștri și aștrii tremură de frică:

că-n beznă a căzut o steauă și frântu-și-a și o aripă

iar lupul bântuie pe dealuri, oriunde el se tăinuiește

și dacă nu găsește-o stână? și dacă steaua o găsește?

e trist. și spaima se răsfrânge peste lume

dar clopotele nu au limbă și muții nu au rugăciune.

e frig și toamnă e, și miez de noapte și ... o haită

copii fără de crez la colțuri de secunde îi așteaptă.

și trist poetul opintește dealu-n spate spre-a dimineții abatoare

că cică zorii fac dreptate și pentru un viol de floare,

dar amețiți sunt și călăii desprinși din cheful de-ntuneric –

lumina amețită e de-o haită și de un lup cu râs veneric.

00686

Nicoleta Iftodi. “Viroză de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicoleta-iftodi/poezie/14063165/viroza-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.