Poezie
Mormantul dragostei
1 min lectură·
Mediu
Mă mângâie soarele și zâmbesc ușor
Ascult un ciripit și deja simt că zbor
Alunec pe un nor, dar mă întorc cu greu
Pentru iubirea mea firavă, un zmeu.
Simt tristețea lumii doar noaptea
Și gândul că mâine vei pleca
Doar o clipă raman in extaz cu tine,
Ca să mă trezesc în agonie, mâine.
Vorbele s-au terminat aseară la poartă
Am înghețat sub pomul de măslin
Am învățat ce este un chin?
Și am greșit pentru că te-am pierdut...
Nu-i nimic voi îngropa trecutul cu lopata
Și voi aprinde o lumânare să-l binecuvânteze
E trist momentul, dar e grozav
Caci cimitirul dispare de seară
Așa voi ști că a murit dragostea
Otrăvită de veninul unui spin de trandafir
Păstrând în suflet o rămășiță, o fotografie
De când a fost primul nostru sărut.
001.205
0