Fuga de pagină
Într-o lume în care crucea încă marchează locul comorii, dar limba-n gură nu se oprește cînd ar trebui să doară și pasărea pe graiul ei înflorește cînd ar fi firesc să
Moarte anunțată
Demult de tot cînd caii încă erau verzi, cînd femeile încă mai credeau în drepturi exclusive asupra oalei, cînd bărbații... bărbații credeau la fel ca acum într-o creație pe chipul și
Altoire impusă
Pe trunchi de tei frunze mi-au răsărit, frunze uscate de măslin. Pe lut eu aur am schimbat și anii mei în orizonturi reci s-au risipit. Și rădăcinile mi-am oferit pentru
Mărturisire
Spune-mi mamă ce urzeală pus-ai tu n-al meu război de merg eu tot înainte cînd alții merg înapoi? Ce floare furat-ai dragă și-ai lipit-o lîngă tîmplă lacrimile de-mi dezleagă relele de mi
Naivă
Sînt ce sînt nu sînt ce pot. Sînt ce vrei și ce n-ai vrut, sînt sfîrșit fără-nceput o dramă fără complot și un vers fără cuvînt. Sînt de rînd pe rînd greșesc cînd e ceas de numărat, anii
Paradis particular
Nu mă înțelegeți greșit eu nu aleg versurile, cuvintele mă caută cînd soarele moare în fereastră și lumea moare în pragul ușii mele. Nu sînt poet sînt trist culegător de frumuseți