Poezie
Visul meu
www.geocities.com/ehristmaself
1 min lectură·
Mediu
Se inlantuie ca stoluri pribege
Chemate de locuri de taina si pace
Se naste un timp mai inalt ce alege
Posibilul maine ce-n ganduri ne tace
Vad o umbra cam stinsa pe drum
Agatata printre pietre si ape
Iluzii arzand in cadelnita de fum
Miresmele-si poarta pe aproape
Sa fim vesnic pe rod ca o boaba de grau
Pipaind vesnic nevazutele trepte
Intre litere desarte si-al lutului frau
O lumina de stea o sa ne-ndrepte
Sa ne poarte usor ca un duh de azur
Peste stele si porti nedeschise
Caii noptii zburdand cu lumini in contur
Sa ne poarte in shaua de vise
Si-n delung mugind peste ape curgand
Labirintul de somn sa-l umblam pana cand
Un val de smarald inspumat stralucind
Sa ne aseze curat sub soarele bland
Si acolo gasindu-ne treji printre spini
Cu alge in ochi si intuneric pe pleoape
Sa inflorim peste buze corali de lumini
Un sarut sarat , cald si aproape
Si mai mult sa nu vrem de la drumul gasit
decat ritmuri , eterne de pace
Un sarut luminos pe un soare insorit
Intr-unmaine ce-n ganduri ne tace
012712
0
îmbătați de lumina stelară
prin vaste cetăți risipite-n tării
călărind pe-o esență fugară
printre spații gonind,rătăcind amintiri
destrămați către ziua ce vine
va fi să ne-nvețe căderea-n iubiri
infinitele hăuri senine
prin porți de safire din somnul cel pur
labirintice vieți și visări
vom trece ca fumul ce urcă-n azur
ca pescărușii planând peste mări
zvâcnind peste pulberi astrale de-argint
săgeți fulgerând împreună pe cer
mereu să ne cheme misterul clipind
din miriade de ochi prin eter
spirale albastre de gânduri lucii
să spargem vecia amară...
când noi vom fi tot pe nisipuri târzii
îmbătați de lumina stelară