nicolae tomescu

Imaginația scriitorului creează situații ce par a depăși limitele realului: apariția și acum dispariția dublurii stelei, apariția și acum dispariția a ceea ce putea fi o navă cosmică. Aceste fenomene au putut fi văzute dar, încă neexplicate, și de alți oameni de știință.
Întrebarea ce ne-o punem: care să fie legătura dintre aceste fenomene? Or fi având ele, mai ales dublarea stelei, vreo legătură și cu fermecătoare poveste de dragoste de la începutul povestirii?
Aștept cu interes continuarea

Și, vorba unui clasic, „n-ar fi rău să fie bine”.
Tot cam în acea perioadă au fost pe acele "feerice canale" și mulți cu adevărat nefericiți despre care, poate, o să aduc vorba.

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
.........
(G. Bacovia)

Ziua cucului -
azi Marea Veste vine
din Cer spre pământ

(acum, după tradiția ortodoxă care are ca izvor Noul Testament, Îngerul vestește Feciorei nașterea Fiului în 25 decembrie)
Iată că în această zi Vestea cea buna (Buna Vestire) a străbătut din Cerul nesfârșit.( desigur,doar pentru creștinii catolici și ortodocși)

De ce spuneți:
nimic nu străbate azi/cerul nesfârșit ?

.....
Pana cand maestrul faur, -
Tot muncind de azi pe mani, -
Isbuti sa'si fac' o casa cat un degetar de aur..
(Vasile Militaru)

meu cu făcăleț,
Bun nu mai ești… nici de bureți
Ești antic… și te-ai decălit
Pentru că, focul te-a părlit.
( Mariana M.)

dar misterul nu este încă elucidat
Cele ce se întâmplă în într-o zi scurtă de iarnă: drumul lung pe șoseaua acoperită de zăpadă, cercetarea zonei, și celelalte par atât de reale, sunt descrise cu amănunte ce le fac credibile cu toate că deasupra lor plutește misterul.
Cred însă că un cititor atent, și oarecum cârcotaș, ar putea zice că se petrec prea multe în acea zi scurtă În fine, îi luăm pe cei de la gară și pornim la drum lung,... era după prânz, când soarele mai încălzea încă afară, cu chiu vai și cu mult năduf, am urcat muntele spre locul cu pricina, unde ajungem pe la sfârșitul amiezii. Și tot în acea zi se mai ia și legătura telefonică la București
Dar să sperăm că sosirea elicopterului va rezolva misterul

Cine a fost M.Roller?
Un istoric român, de origine evreu. În 1948 când istorici de renume au fost dați afară din Academie el a fost numit membru titular al Academiei R.P.R. nou înființate. Nuțu n-avea cum să știe că acesta a jucat, atunci, la introducerea comunismului în România, un rol nefast sovietizându-ne istoria. Despre alți istorici ca N. Iorga, I. Lupaș, C. Giurescu, Dragomir etc. nu se sufla nicio vorbă.
Roller a supradimensionat rolul slavilor în formarea poporului și limbii române. După manualul lui liceeni învățau o istorie scrisă după canoanele materialismului dialectic, căutând să convingă că lupta de clasă a fost, și este, motorul dezvoltării societății. În numele acelei lupte au fost umplute închisori și lagăre de muncă forțate. După moartea lui Stalin a fost criticat de adevărații istorici aducându-i-se pe bună dreptate și acuzații de plagiat.
Acel locotenent major, Rusu, fost căpitan, este un caz tipic de om decăzut. Astfel de oameni se găseau atunci, ca și acuma, peste tot, nu numai în armată.

unui chip drag prin ingredientele folosite în portretizarea mamei: dragostea, seninul cerului, strălucirea stelelor și mai ales raza de soare ce ce înlocuiește penelul
Un desen frumos ce-l purtăm o viață în amintire.
Frumusețea zilei de azi, a femeii, să vă însoțească întreaga viață

mea în legătură cu dublura stelei, din alt episod, se pare că nu s-a îndeplinit.
Descrierea mini cataclismului observat de autor este făcută într-un mod
ce-i dă credibilitate. Cine să-l fi provocat? O navă cosmică a unei alte civilizații ce a intrat în coliziune cu planeta noastră în acel punct din Munții Bucovinei?
Dar nu, nu mă mai hazardez în nicio presupunere. Aștept doar continuarea.

Cu cele mai bune gânduri

Într-adevăr, erau aleși cei de aici în sensul că aveau ceva mai multă școală, cel puțin una profesională. Și tineri ofițeri instructori depuneau suflet în activitatea lor, nu știu dacă aveau și o pregătire pedagogică dar, oricum, reușeau să se facă înțeleși.

de ce nu 9,42/3ten
că tot aia e: Pinten

Și în acea epocă apusă au trăit oameni cu necazurile și bucuriile lor, unele asemănătoare dar cele mai multe diferite de ale generației noi. Tânărului de azi cred că i-ar fi imposibil să se adapteze la unele situații de atunci. Dar, ceea ce rămâne de la o generație la alta sunt valorile morale. Și pe acestea vroiau să le șteargă, dintr-un condei, guvernanții de atunci ignorându-le, ori zicând că au caracter de clasă.
Sigur și uitarea are rolul său și e bine când se uită lucrurile neplăcute.

dar el face parte dintr-un întreg. Sigur va fi elucidat suspansul odată cu epuizarea întregului. De aceea, n-avem încotro, trebuie să așteptăm deznodământul ce este în măsură să ni-l dea doar autorul

mi-a plăcut poemul pe care-l văd ca o pendulare între nesiguranța vieții întreținută cu pastilele de stomac pastilele de inimă și de somn și speranța precum o fată frumoasă își încrucișează brațele peste sâni . La fel și îndemnul adresat parcă unui alter ego rogu-te fii un pic mai tânără

Conștiința lui Cristi (i-am pute spune și suflet), însoțită de îngerul păzitor părăsește trupul și se îndreaptă spre Marele Judecător pentru „a da seamă” de faptele ce le-a făcut pe pământ.
Între ceea ce ni se pare a fi fantastic și realitatea palpabilă este, fără să ne dăm seama, o mică distanță. Moartea clinică ne-o dovedește.
Măiestria autorului face pe deplin credibilă povestirea

conținutul e atipic.
o fi antibiotic ?

Parcă duceam dorul unor astfel de miniaturi artistice, mai ales a unora ce se potrivesc anotimpului ce aproape l-am parcurs
Dîrele de fum ne dau de veste că undeva, într-o încăpere încălzită, cineva simte gustul deosebit de plăcut al ceaiului. Pacea din interior contrastează cu dimineața rece de afară.
Și silueta firavă a bătrânului este pusă în contrast cu abundența ninsorii. Pisica speriată de pe acoperiș,această formă firavă a vieții, este și ea în opoziție cu forțele naturii ce s-au materializat în nămeții cât casa.
Ca de obicei referințele ne poartă prin geografia și istoria unor regiuni nipone.

șase luni ar fi fost o floare la ureche.
A stat acolo doi ani. De aceea mă simt dator a mai scrie, în numele lui, 2-3 episoade cu întâmplări de pe acolo..
Vă mulțumesc domnule Iliescu pentru citire, comentariu și, mai ales pentru semnul de apreciere

Cu gânduri bune

Răzbate din rândurile de mai sus o oarecare mulțumire în starea precară a celui cu casa plină de submultiplii și chiar optimism.
„Sărăcia nu-i un viciu” spunea marele Dostoievski iar Parahamsa Yogonanda că sărăcia spiritului și nu cea materială este cauza necazurilor.