nicolae tomescu
Verificat@nicolae-tomescu
Mulți, foarte mulți ani doar ca cititor am avut de-a face cu literatura. -din ianuarie 2007 public frecvent pe Agonia ro. -colaborări sporadice în Tribuna Sibiului, Formula AS și în Boema (Revistă de literatură și artă) ce apare la Galați -septembrie 2012:îmi apare romanul Spre Necunoscut la editura ARHIP ART…
De ce povestesc?
Este bine să se știe.
Mulțumesc pentru citire și comentariu
numai bine
Pe textul:
„Oameni și vremuri 12" de nicolae tomescu
Exista, în instituții și întreprinderi, precum și la nivelul Comitetelor județene de partid „serviciul de cadre.” Cei de acolo vegheau ca să fie numiți doar conducători „corespunzători din toate punctele de vedere” Deci, directorul Romică Popescu și acel secretar de stat nu erau nici ei de capul lor, trebuiau să țină seamă de cei ce „hotărau totul”
Doamna care a absolvit artele plastice ne aduce aminte despre înălțarea și decăderea unei unei alte doamne care a ajuns în vârful administrației de stat.
Oricum, textul de mai sus este un exemplu de cum erau "rotite" cadrele în vremurile de tristă amintire
Pe textul:
„12 martie 2012" de Nicolae Diaconescu
Exprimarea despre care vorbiți mie mi se pare corectă din punct de vedere gramatical. Este vorba de un complement circumstanțial de scop format din verb la infinitiv cu prepoziție. Sigur, ideea putea fi exprimată în mai multe feluri
Pe textul:
„Oameni și vremuri 11" de nicolae tomescu
Oricum este interesantă această incursiune în problema sincerității privită din diverse unghiuri
Pe textul:
„Sinceritate" de Nicolae Diaconescu
Forma prezentării, însă, ar mai necesita, după părerea mea, câteva schimbări. De exemplu cuvântul ei apare de 12 ori în primele 6 rânduri (tatăl ei, sora ei, de seama ei etc)
chiar dacă, așa cum afirmați într-un com. anterior, cartea a fost tipărită, pentru varianta ce apare pe site se pot face schimbări.
cucele mai bune gânduri
Pe textul:
„Ecouri de mandolina (15) - O zi de vis" de Viorel Darie
De îmbunătățitGhicitorile,însă, cred, trebuie să se refere la lucruri concrete mascate de unele figuri de stil. Concretul, în textul de mai sus, se referă la unele realități cosmice iar cele care le maschează ar fi drumul mai lung ca toate, vehiculul și călătorii
Cu cele mai bune gânduri
N Tomescu
Pe textul:
„ghicitoare" de nicolae tomescu
Felicitări pentru găsirea soluției corecte
Pe textul:
„ghicitoare" de nicolae tomescu
- este vorba chiar despre un drum pe care circulă doar un vehicul
- și apoi care ar fi acel vehicul fără roate ?
- Călătorii, desigur, sunt oameni așa cum ați precizat
vă mulțumesc și vă doresc un an nou cu multe împliniri Dv. și tuturor celor care intră pe pagină.
Pe textul:
„ghicitoare" de nicolae tomescu
oricum, mulțumesc pentru intervenție
Pe textul:
„ghicitoare" de nicolae tomescu
Pe textul:
„Sonet" de Vanț Antonio Mihai
De îmbunătățitAcțiunile noilor stăpâni nu erau chiar atât de firești și binevenite. Ele aveau o bătaie mai lungă, știau că după reforma agrară, ce va să vină, se va trece, după exemplul de la răsărit, la desființarea proprietății prin transformarea socialistă a agriculturii.
Pe textul:
„Oameni și vremuri 10" de nicolae tomescu
Ar trebui să revedeți a doua frază cea cu dealurile pline de vii. toate dealurile erau pline de vii demult înfrunzite, care-și legaseră rod de viță de vie, semn că roadele viei, la toamnă, vor fi cât se poate de bogate. Ceva, după părerea mea, nu sună bine. Ar trebui, cred, refăcut în sensul că vițele au legat rod , semn că la toamnă recolta va fi bogată. Sunt aci, în frază, câteva repetiții, ce mi se par supărătoare, ori chiar cuvinte în plus.
Oricum, aștept cu interes desfășurarea acțiunii, precum și alte descrieri ale naturii
cu cele mai bune gânduri
N.Tomescu
Pe textul:
„Ecouri de mandolina (13) - Don’ Fabricio descoperă scrisorile" de Viorel Darie
Viețile oamenilor depindeau, în mare măsură, de cei care au inițiat lupta de clasă, acea luptă în care se știa de la început cine vor fi învingătorii și cine învinșii.
Țăranii, din acest text, care silabiseau articolul din „Scânteia” n-aveau cum să știe ce urmează. .
Lozinca de sub tabloul lui Stalin contrasta puternic cu ceea ce putea vedea orișicine.
Minciuna a început să fie la cinste, lucru ce s-a perpetuat decenii la rând.
Pe textul:
„Oameni și vremuri 9" de nicolae tomescu
Dar, sunt sigur că și prin e-mail-urile scrise azi, la repezeală, se ascund astfel de sentimente.
Pe textul:
„Ecouri de mandolina (12)- Corespondența" de Viorel Darie
Cu cele mai bune gânduri
Pe textul:
„Oameni și vremuri 8" de nicolae tomescu
La al doilea, cred eu, nu putem spune că războiul e terminat, cele două părți fiind doar în armistițiu. Paiangul și molia se vor împăca vreodată?
La al treilea, cred că ceva, ceva, ar trebui schimbat pentru a sugera, doar, că satul este părăsit, și nu a afirma. În loc de satul părăsit ceva de genul satul natal, al copilăriei etc. Dar va fi mai greu cu numărul de silabe.
Oricum, mi-au plăcut cele trei minipoeme. Ele m-au pus în situația de a medita asupra lor
Pe textul:
„Labirintul vieții (III)" de Ion Cuzuioc
Pe textul:
„Innocentia" de Nicolae Diaconescu
Iar această amintire, ce bucură, nu poate fi ștearsă. Ea rămâne pentru toată viața într-o cută a sufletului.
Pe textul:
„Innocentia" de Nicolae Diaconescu
Acțiunea, acestei vrute epopei spațiale, am impresia, se desfășoară pe o altă planetă cu numele Proxima. Aici este un oraș despre care spuneți că e artificial. Dar cum mai poate fi un oraș? Acțiunea se desfășoară și pe ore. Cât durează o oră în funcție de mișcarea de rotație? Dar mișcarea de revoluție, în jurul astrului zilei Alfa, din cât în cât timp aduce un nou revelion? Sau cei de pe Pacifis folosesc calendarul pământean? Tot după meridianul Greenwich, de la noi, socotesc și ei timpul pe acolo?
Pe textul:
„ Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”" de Cornelia Georgescu
Vă mulțumesc pentru cuvinte și semnul luminos
Pe textul:
„Oameni și vremuri 8" de nicolae tomescu
