Poezie
Invocatii
2 min lectură·
Mediu
INVOCAÞII
Nicolae Toma
Moto:
„Durerile care rămân sunt
libertățile care lipsesc.”
(Eduardo Goleano)
1.
Doamne
nu mă prigoni
eu o biată umbră
a Ta
pâlpâi între naștere și moarte
speranțe clădind
2.
Doamne
nu-mi lua flacăra
libertatea nestinsă niciodată
și nu mă lăsa cu bună știință
să-ți iau numele în deșert
3.
Doamne
dă-mi răbdarea unui sfânt
ruperea de lume a unui ascet
înțelepciunea prorocilor
și sacrificiul femeii îndrăgostite
4.
Doamne
înainte de-a te găsi pe Tine
lasă-mă să mă găsesc
pe mine însumi
în mine
și amândoi să purcedem
întru slava ta
5.
Doamne
fiecare are un țel
un crez a lui
numai eu mă întreb
cine sunt
de unde vin
și încotro mă îndrept
doar arare ori
izbucnește egoistul din mine
și nu știu prea exact
ce vreau de la tine
6.
Doamne
în fiecare clipă
parcă plutesc într-un ocean de așteptare
ignor cu bunăștiință realitatea și
mereu primesc pumni în gură
uneori chiar călcat în picioare
iar eu zâmbesc
de parcă aș fi din ghips
7.
Doamne
sunt de cele mai multe ori
singur și trist
nimeni nu-mi deschide poarta
când pe străzi plângând trec
iar despre un pahar cu apă
ce să mai vorbim
cerându-l mă trezesc cu el în față
pe obraji șiroind
8.
Doamne
iată spovedania mea
prea multă bogăție de vise neîmplinite
și prea multă iubire irosită
până și-n vis prea multă lăcomie
dureri fără număr
arzând
9.
Doamne
mereu dependent de plâns
de parcă aș lua-o mereu de la început
drogat de asaltul realității
merg pe drum
ca un nătâng
și la răscruci însemn pământul
lacrimi picurând
10.
Doamne
trec prin fața gloatei mute
transparent cu sufletul golit
îm zadar dau binețe
nu mă aude nimeni
unii sunt chiar vinovați
că mai trăiesc
mereu din gol în gol călcând
11.
Doamne
deși crucea mea
e semnul Tău tainic divin
o târăsc la margine de timp
libertatea mea iluzorie
ca o vită mugind
12.
Doamne
nu mă prigoni
eu o biată umbră a Ta
mereu cer mai mult de la viață
și nu mă condamn
trăiesc și sper
în acest univers al speranței
al întâmplării
recucerit în fiecare zi
13.
Doamne
nu mă lăsa de izbeliște
eu o biată umbră a Ta
de ce uneori mă simt
stingher și inutil
o biată insectă
din gând în gând
fără nici o legătură între ele
zburând
002
0