Destinul să fie un personaj metafizic ce ne terorizează, ce ne face viața un infern?

- Aceasta-i marea problemă creștină! Predestinarea și libertatea de a ne făuri prin credință și faptele noastre mântuirea. Predestinarea m-a obsedat și îngrozit ani de-a rândul; Sf. Pavel, Fer. Augustin, Luther, Calvin, Pascal, janseniștii, Karl Barth ( partizani ai predestinării ) nu-s de lepădat. Totuși nu-mi vine a crede că Dumnezeu e – cum spunea Pavel în epistola către Romani ( cap 9 ) un olar care frământă arbitrar și nepăsător și vase de cinste și vase de necinste ( acestea ,, gătite spre pieire” ). Dumnezeul iubirii să fie un simplu olar nepăsător și rece? El care și-a trimis fiul în lume ca să sufere și să moară pe cruce pentru mântuirea făpturilor Sale? De curând am aflat angoasantei probleme o soluție satisfăcătoare în cartea Le choix de Dieu ( 1987 ) a lui Jean Marie Lustiger, cardinal și arhiepiscop al Parisului ( un polonez ca și Papa Ioan Paul II, emigrat cu părinții în Franța, unde s-a convertit de tânăr la creștinism, căci era ovrei ). Zice Lustiger, cum mai bine nici că se poate: Dumnezeul creștinilor vrea mântuirea tuturor oamenilor, nu numai a aleșilor săi. Iată soluția: Dumnezeu își are aleșii ( vasele de cinste), dar pe ceilalți nu-i menește an inițio diavolului, ci îi lasă în regim de libertate să-și proiecteze ei, liberi, veșnicia. Dumnezeu nu este un olar nepăsător ci altceva; nu e totuna cu Fatum, cu Moartea, cu destinul ( adică: predestinul ), ci este Dumnezeul cel liber, milostiv și iubitor de oameni, care dorește și voiește, speră și așteaptă mântuirea tuturor. Altminteri, da, predestinarea, soarta dinainte statornicită e o formă a infernului. ( Acesta este raspunsul la Întrebarea nr. 309 din cartea ,, Nicolae Steinhardt - Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări adresate de Zaharia Sângeorzan ” , scoasă la editura Revistei Literatorul )