Poezie
Poezia suferintei mele
1 min lectură·
Mediu
Tu esti iubirea ce-am dorit
Si poate cea din urma,
Si cred ca stii ca sufar mult,
Si dragostea nu-ndura.
Ca ma iubesti, am inteles
Dar ce folos iubirea
Cand uneori nu are sens,
Departe-i fericirea.
Cum vezi iubirea dintre noi?
Raspunde-mi la-ntrebare
Cand tu mereu te-ascunzi pierdut
In gandurile tale.
O alta poate te uita
De cum te-a cunoscut.
Eu imi doresc prezenta ta
Si sper poate prea mult.
De cate ori am tresarit
Cand freamatul de vant
Venea usor, c-un rasarit
De Soare pe Pamant.
La Polul Nord de te-ai afla
Iar eu pe-un cer cu stele
In fiecare zi ti-as da
O raza dintre ele.
Un val de mare dac-ai fi
M-as face tarm de mare
Si mangaieri mi-ai darui
In prag de inserare.
Atat de rar ne intalnim
Asa ne e scris poate ;
Din calea mea tu mereu fugi
Si asta rau ma roade.
De ce te-ascunzi cand te gandesti
Asa cum spui la mine ?
De ce mereu ma ocolesti
Crezand c-asa-i mai bine?
Mai bine-ncearca sa-mi vorbesti,
Cu vorba ta placuta
Tu liniste imi daruiesti
Cand te ascult pierduta.
001.321
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- nichifor iuliana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 186
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
nichifor iuliana. “Poezia suferintei mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nichifor-iuliana/poezie/227219/poezia-suferintei-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.