Poezie
Tot ce nu pot spune
1 min lectură·
Mediu
Inca se mai daramau in mine biserici
Cand pierdeam intre ruine clipe de viata,
Omoplatul meu stang mustea de indiferenta,
Viermii ratiunii zaceau ghiftuiti,
Printre sfinti sfasiati cautam putina caldura
In lumea mea veveritele inca mai sapau,
din ce in ce mai repede, din ce in ce mai adanc
Pe cand macelarul chinuind - omorand
zambea multumit de lucrul bine-facut
si amesteca securea cu nerviii si carnea,
Ratacind printre celule bolnave de prea
multa uitare
Caut in zadar sufletul pus la pastrare pentru
clipa de dupa,
Sunt lup, ma urc pe o stanca si-mi urlu sangele.
002.686
0