Poezie

Primăvara mea

1 min lectură·8 iunie 2007

Mediu

M-am trezit din nou

Cuprins de verdeață,

Cu sufletul cald,

Dar inima-n ceață

Și simt că iubesc

Dar nu știu ce-anume;

Plutind printre flori,

Natura-mi va spune.

Cântând, privesc cu candoare

O ploaie venită din soare

Ce-aduce cu ea, în cădere,

Picături ropotind de plăcere.

Primăvara se-nalță măiastră,

Clătindu-și pe bolta cerească

Ochi limpezi, albaștri, de zână,

Râzând de-acea iarnă păgână.

Când soarele-aruncă din nori

Cu calde săgeți printre flori,

Văd iarăși cum ies la lumină

Bondarul de braț cu-o albină

Și păsări cu ochi de mărgele

Ce-n cântec mă cheamă la ele,

În dans să zburăm împreună

Spre soare, spre cer și spre lună.

Eu timpul aș vrea să-l opresc,

Tot tânăr așa să trăiesc,

Tot primăvară să fie mereu,

Cum este în sufletul meu.

001.237

Nelu Temesan. “Primăvara mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nelu-temesan/poezie/249614/primavara-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.