Poezie
Primăvara mea
1 min lectură·
Mediu
M-am trezit din nou
Cuprins de verdeață,
Cu sufletul cald,
Dar inima-n ceață
Și simt că iubesc
Dar nu știu ce-anume;
Plutind printre flori,
Natura-mi va spune.
Cântând, privesc cu candoare
O ploaie venită din soare
Ce-aduce cu ea, în cădere,
Picături ropotind de plăcere.
Primăvara se-nalță măiastră,
Clătindu-și pe bolta cerească
Ochi limpezi, albaștri, de zână,
Râzând de-acea iarnă păgână.
Când soarele-aruncă din nori
Cu calde săgeți printre flori,
Văd iarăși cum ies la lumină
Bondarul de braț cu-o albină
Și păsări cu ochi de mărgele
Ce-n cântec mă cheamă la ele,
În dans să zburăm împreună
Spre soare, spre cer și spre lună.
Eu timpul aș vrea să-l opresc,
Tot tânăr așa să trăiesc,
Tot primăvară să fie mereu,
Cum este în sufletul meu.
001219
0