Poezie

Deșertul liniștii

1 min lectură·5 august 2009

Mediu

Mă arde nisipul-timp,

Pe care îl strâng în pumni

Și de care mă agăț

Ca de ultima informație concretă,

Din misticul Deșert al Linșitii,

Prin care ma perind de voie, de nevoie,

Și in care bate vântul sărăciei în duh

Și arde soarele unui vid fertil,

Născător de lumi dintr-un nimic,

Inefabil,

Cu Duhul lui Dumnezeu

Plutind deasupra apelor,

Unui timp-nisip ancestral,

Care mă răstigneste vertical,

În propriul eu.

00919

Nelida Bormanbet. “Deșertul liniștii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nelida-bormanbet/poezie/13900207/desertul-linistii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.