Poezii

În zori Încet, puterea nopții se stinge și zorile leneș se ivesc, și laptele zilei peste stele se întinde și reginele nopții în alb se topesc. Și vraja persistă chiar și în zori, deschid

e roză viața ... e roză viața, atât de roz că m-a orbit plăcerea ei și mă întreb de nu-i prea mult să mai îmi ia din plânsul ce-n suflet mi-a-nghețat, din negrii triști-mi ochi ce răspândesc

amestec de cuvinte prinde-te în jocul viselor și caută-l pe cel pierdut sau găsește-ți o nouă speranță, iar mai tărziu, dacă și-aceasta s-a risipit, cu tine mai cheamă și încă odată încearcă

Eu și lumea Când am trecut pe lângă lume Poarta timpului s-a-nchis. Au rămas Statui de piatră în urmă. Nimeni nu era să mă vadă, să-mi deschidă, să-mi răspundă. Și poarta era ferecată. În

... dezechilibru ... cântec de durere e inima mea ... se frânge, se rupe, se-adună, se sparge și-i picur de sânge; de plumb îmi sunt pașii și-i goană în urletul meu, aș vrea să mă eliberezi