Poezie

Cerut

1 min lectură·2 august 2004

Mediu

noaptea îmi așterne pe umerii mei albaștri un craniu înghețat...

(cu stele ascunse după cavourile roșii) strigând:\'Ce s-a întâmplat?\'

și mă simt doar puțin încurcată în cântecele mele de \'bun venit\'

adresate ție...dar ție nici nu-ți pasă de-al meu infinit.

versuri nerostite și nici descrise împung în mintea mea golită de tine

și încearcă să înoate prin amalgamul vesel de drojdie și flori fine!

n-am nici un capăt! plutesc pur și simplu în ura ta și nu îmi place

mă înec în ninsoarea plină de omizi albe și uscate, dar nu am ce face!

aș vrea să trăiesc în continuare în neștiință lacrimogenă

sperând totuși în zarea chemată printre storurile de edenă.

crezând, simțind și mirosind flori de iasomie

voi lua caledonice drumuri la pas de feerie,

păstrând lângă umăru-mi doar

al tău gând și păr \'noir\';

dar nu voi reuși...

căci închise uși

vor sta

mereu indefinit

în fața mea

viscolind...

002.046

Negrescu Maria. “Cerut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negrescu-maria/poezie/81779/cerut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.