Poezie
Amintiri vii
1 min lectură·
Mediu
Ma tot gandesc numai la ea
La ce a fost intre noi candva
Un bob de fericire,care acum a disparut
Si am ramas singur pe strazi,pierdut.
Te caut cand ma strigi,dar nu te gasesc
Te caut disperat,cred ca-nnebunesc
Te zaresc in departare,imi zambesti si dispari
Si stiu ca seara in vise din nou imi apari.
Totul a-nceput ca un basm,acum e un cosmar
Visele ma ranesc,noptile imi sunt calvar
Ranile de pe suflet se-adancesc tot mai mult
Nu mai rezist si strig de durere,dar nu ma aud.
Vreau sa cred ca totul e un cosmar si cand ma voi trezi
La pieptul meu dormind te voi gasi
Sa simt ca viata are din nou un rost
Dar nu mai pot avea nimic din ce a fost.
Amintirile sunt vii si nu pot scapa de ele
As vrea sa trec odata peste clipele grele
Sa uit tot ce a fost, sa uit ce-am avut
Si sa incep o noua viata, un nou inceput.
00942
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Negrea Teo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Negrea Teo. “Amintiri vii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negrea-teo/poezie/13937860/amintiri-viiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.