Poezie
dezacordat Canta!
1 min lectură·
Mediu
In parc,pe masa rotunda
Era o limba de ceas
In rugaciune implora timpul
Nu te urni!
Asa tinea de secole muschii incordati ai erorii temporale
A fost sa fie ora mea fixa
Slobozindu-l de nemurire in tancul nepriceperii de mine
Caci mai inainte toate se intelegeau pe ele insele
De departe
Tipam ,urlam secundei fixe de fericire
Si-i vedeam coatele dezacordandu-se
Din echilibru scotand limba ceasului la mine
Si ochii albastri miopi,de portelan chinezesc
Umectati de privirea mea tasnind surazatoare
Dintr-o seringa de uimire
Ploaie cu soare
N-a mai fost multa liniste
Sunau arcuri destinse o simfonie
Umerii orarului s-au rupt
Lepadand ochelarii
De pe trupul fetei sale ude
Si sarutai sanii ochilor sidefii
Cu buze mereu impare,mereu una in plus
023.662
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- neculea corneliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
neculea corneliu. “dezacordat Canta!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neculea-corneliu/poezie/47439/dezacordat-cantaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NC
Ultima strofa duce cu gandul la homosexualitate.Departe de mine gandurile de genul asta.E a doua poezie in care se exprima este o ea(dupa Repros) si nu are legatura cu faptul ca in adolescenta am avut crize transsexuale.Nu e atat o incercare de a ma pune in locul ei cat mai degraba un vis.Aproape ca am si uitat de cand nu m-a mai sarutat o fata...
0
Incitanta este atmosfera aceasta a poemului tau, cu sfasietoare evenimente in jurul orei...fixe!