Poezie
Ciresul negru
1 min lectură·
Mediu
Astazi,pe uliti ce brazdeaza sufletul verde
Celulozici pensionari marseaza funebru.
Cand plange poporul meu nu se vede
Si nici nu se-aude al meu strigat negru
Resemnati,redusi la esente lemnoase,
In memoria ciresului amar,
Doneaza organe verzi si frumoase,
Salvand proiectul edilitar...
Plang seve si-n spasme se scutura de-a mortii mireasma
Schilavnice trupuri ce-ngana sortii c-un cantec.
Si-alunga de hoit mirosul in vanturi ce-au sa parasca
Lumii intregi durerea ce nu si-a gasit un descantec.
Ciresul amar s-a prabusit in tehnice volute
Din verde-n rosu mudar in fluier si cantec
Si chiar mai jos de-a sufletului cute,
Un ciot noduros,topoare-l gasesc si il spantec!
Il rostogolesc la picioarele sufletului meu,
Intre picioare imi cauta golul,
Peste vai imi arunc orgoliul de zeu
Si-n salbatice dansuri driblez toporul
Nu pot sa privesc cu ochiul de sticla macelul.
Ciresul amar doar negre cirese de buna voie mi-a dat,
Nu fluier, nu academice arte,nu sacrificii supreme
Ce pentru el sint de neindurat
Toporul ma taie si-n genunchi ma pravale,
C-un icnet smulg fluierul din lemn de cires,
La buze il duc,tip flori si miresme tonale
Un verde suflet danseaza in pasi de-uries
009056
0