Poezie
corabia albastra
1 min lectură·
Mediu
Pasim in corabia albastra cu teama,
Cu-albastre priviri ne sprijinim
De noi,de parame albastre,urzeala
Ce leaga privirea de cerul senin.
Albastrele suflete in albastrele panze sufla voioase,
Timona,catarge,parame si scripeti prind viata urland,
Umbre albastre peste noi se prabusesc uriase,
Iubirea-ne noua c-un vechi blestem botezand.
Cu repezi adieri ce zbarlesc spinarea albastrului monstru
Calaii ultramarini se-ntrec si se cheama,
Robe patate de-albastru-nchegat zarile umplu,
Marele-albastru plonjeaza si-abisul inchide o geana.
Din corabie sari,fugi de blestemul furtunii ce vine,
In pieptul albastru tragi aer si te cufunzi.
Mi-e frica sa cobor in adancuri cu tine...
In neputinta-mi lupt valul de-o mie de pfunzi.
In visul ultramarin,dand drumul suflarii-otravite,
Cenusii ice-berguri iti sfasie pieptul.
Salvez albastra corabie si-odata cu ea moartea cea vie,
Abisului caut un capat si mi se termina timpul.
Te zaresc si ce bine!un cuvant mai aveam sa iti spun,numai tie:
Albastru e cerul si-albastra e marea,
Albastra e firea si-albastru e valul,
Albastra e partea si-albastru orice-ntreg
Albastru cu albastra se iau si se sterg.
001.294
0