Poezie
Memento pentru Eminescu
1 min lectură·
Mediu
La geamuri gerul înflorea povești,
Pe când în țara-n care cântă fagii,
Luceafărul porni din Ipotești
Și-al slovei har i-l dăruiră magii...
El s-a născut la mijloc de ghenar
Și a plecat din casa părintească
Spre poezia fără de hotar
De limbă și simțire românească.
Întreaga-i scurtă viață rug meschin
I-a fost și-a ars ca flacăra cea vie;
Cu îndoieli, cu frământări și chin
Spre-a zămisli neștearsă poezie.
Iar prin hățișul timpului fugar,
Că veacurile trec și pier în goană,
Noi cartea-i vom păstra-o-n buzunar,
La inimă, alături de icoană!
022929
0
Din inimă vom râde sau vom plânge,
Bogați sau plini de chinuri și nevoi,
Mereu simți-vom geniul lui prin sânge.
Laudă gestului de a marca evenimentul aici, printre noi, epigonii.