Poezie

A fost odată decembrie...

2 min lectură·19 februarie 2011

Mediu

(Mais ou sont les neiges d\'antan?)-Fr. Villon

Aș vrea să ningă iar cu nostalgii

Și să-mpletească aerul poeme,

Precum ningea pe când eram copii

Și nu știam de geruri a ne teme.

Mi-e dor de-o iarnă gri, mi-e dor de-o iarnă albă,

Dar unde sunt nămeții ca spuma pe o halbă?

Pământu-atunci se ascundea sub fard

Și-n noaptea ca oțelul de albastră,

Se cocoțau troienele pe gard

Ca să privească-n case pe fereastră!...

Mi-e dor de-o iarnă gri, mi-e dor de-o iarnă albă,

Dar unde sunt nămeții ca spuma pe o halbă?

Prin mahalale mirosea a fum

La fel ca-n niște gări de-odinioară,

Iar ciocârlanii coborau pe drum

Să se nuntească-a nu știu câta oară...

Mi-e dor de-o iarnă gri, mi-e dor de-o iarnă albă,

Dar unde sunt nămeții ca spuma pe o halbă?

Aș vrea să ningă ca-ntr-un dans păgân

Cu fulgi de vată mari cum e lăstunul,

Că-i doar prohodul anului bătrân,

Cel rânduit de veacuri de Preabunul...

Mi-e dor de-o iarnă gri, mi-e dor de-o iarnă albă,

Dar unde sunt nămeții ca spuma pe o halbă?

Și s-a pornit ninsoarea ca atunci

Când scăpărau zăpezile sub stele,

Albind grumajii plopilor din lunci,

Din luncile copilăriei mele...

Mie dor de-o iarnă gri, mi-e dor de-o iarnă albă,

Și cad din nou nămeții ca spuma pe o halbă!

N.Lunca

001.887

neculai lunca. “A fost odată decembrie....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neculai-lunca/poezie/13972077/a-fost-odata-decembrie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.