Poezie

Condamnat la versuri

2 min lectură·20 mai 2017

Mediu

Sunt un dezastru când vine vorba de liniștea ce face,

Vocile din capu' meu incep de dimineață și nu mă lasă-n pace...

Șerpii ăștia nu mai vor să sâsâie,te iau de ,,frate"

Stânga-nprejur,să te trezești și tu înjunghiat în spate

Sunt o inchisoare de maximă siguranță ghidată de reguli

Sufletul meu vrea să iasă din cele mai întunecate neguri

Dezleagă-ma din nodurile astea ce mă țin captiv

Ard prin interior ca-n lagărele ce țineau evreii din Tel Aviv

Grăbește-te,vin gardienii sa mă tortureze să spun ce știu

Unde-am ascuns caietele și ce m-a făcut sa devin atât de diliu

Că de 18 luni să faci in așa fel să eviți oameni și lumină

Înc-o lovitură de cuțit,hai ridică-te copile,că doar nu-i prima...

Și cum mă plimbam seara cu gluga în cap ca un necunoscut

Căutând succesul pe străzi,că dacă-l găseam l-aș fi vândut

Unui alt om fără succes odată și-n c-o dată

Sau l-aș fi dat la schimb cu iubirea adevărată

Ãsta-s eu,alt neconformist ce nu s-a lăsat pradă viciilor adolescentine

Când corpul nu-si instaureaza dependența față de tutun,cum o face față de rime

Hai să fugim din întunericul ăsta ce îmi ține doliu

Ca orice pas,îmi stârnește amintiri,firar

,,Cred că-i un purgatoriu!"

Unde-i anturajul cu care fumam în spatele clădirilor mari?

Ce-ați făcut cu ei,unde-au dispărut acei golani?

Și timpu' le schimbă,le-ncurcă,te-nvârtește-n cerc

Cu toată debusolarea asta,în sfârșit inteleg

Filosofia asta nebună a oamenilor și-a vietii

Ne-au prins gardienii la poartă ca să dau acum feat cu toți pereții

Și-am ajuns un singuratic ce scrie și uită să doarmă

Pe când ziua îi e dor de tată,de soră,de mamă..

00872

Nechifor Maricel. “Condamnat la versuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nechifor-maricel/poezie/14107512/condamnat-la-versuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.