Poezie
iubirea
2 min lectură·
Mediu
Cine\'s eu, dar cine\'i ea ?
Care este soarta mea ?
Ce e lumina din stea ?
E soarele ce mă va ajuta
Luna mă va-ncununa
Domnul se va bucura
Când ea va fi doar a mea.
O floare îmi va arăta
Cu cine mă voi însura
Cine e iubita mea
Cine e aleasa mea.
De la cer pân\' la pamant
E o cale ca de vant
E o cale pân\' la ea
Și-mi va da bucuria.
O albina chiar din zare
Vine de-mi da o sărutare
Dar chiar de e dureroasa
Înțepătura-i misterioasă
Lumina ta îmi va surâde
Cand tu îmi vei vorbi
Al meu glas va ațipi
Iar tu mă vei călăuzi
Lumea-i grea, periculoasă
Tu esti blândă și frumoasa.
Un fluture dac-ar putea
Să arate dragostea
Ar\' zbura și ar\' canta
Să aducă-n viața grea
Vestea ce se va afla.
Gura mea este lipită
Limba mea este vestită
Ca fiind foarte tăcută
Printre nori, printre-o furtună.
Tu să-mi zici, să-mi dovedești
Că o raza tu-mi dorești
Să ajungă pe la mine
Într-o țara de suspine.
Locul este prea frumos
Unde ea șade duios
Un miracol, o minune
Un zămbet mă va impune.
Un parfum de fericire
Se revarsă peste mine
Ea acum este departe
Sufletul este pe moarte.
O făclie se tot vede
Prea departe dar se simte
Că-mi va spune tot ce poate,
Tot ce vrea, tot ce-o răsfață.
Ea nu spune, e ascunsă,
E sub vrajă, e supusă.
Eu tot sunt înconjurat
De un lanț lovit de fuger.
002.294
0