Neagu Romeo

Auzisem o voce aseară: se pare că de acum ai taxare la secundă, și dacă te porți frumos cu noi îți mai acordăm vreo două, trei facilități; urcă deci liniștit in trăsura ta mortală și pune-ți

Nu mai sunt țânțari! (...doar de data asta) Pe fereastra deschisă îmi intră-n cameră urși (de juma' de tonă) se prind cu labele de tavan, plonjează după șifonier, se foiesc deasupra

Să-l vezi pe Omul de lângă tine cum înghițind grăbit salam cu pâine se îneacă și încearcă disperat să mai respire. Și atunci când nu mai poate... aproape că moare să-l vezi! Și tu, pe loc

Iubirea femeii este un tărâm din cioburi și petale colorate în care bărbatul, nepriceput, intră cu bocancii! Urmează apoi firul încurcat al gândurilor ei, neliniști și liniști deopotrivă,

În mașina de poezii apocaliptică intru ușor pe înserat cu tancul... Intru, întorc puțin șenila pe loc, apăs delicat niște butoane nucleare cu cizma... Aștept apoi cuminte în calde

Ca-n basmul cu broscoiul-prinț… dar poate altfel… te-a găsit plutind în derivă printre pet-uri, pline cu esoesuri și speranțe aproape marinărești, te-a pupat pe buzele livide de la supradoza de

Ma hrănesc cu resturi și omagii (umplu prima limită...) Marii navigatori ar fi vrut aripi de păsări - colibri și acvile - pe mai departe să poată zbura. Eu care nu-s mare navigator aș fi